Asa, si? Ai inceput calatoria?
Cu totii suntem si consumam energie. Si nu suntem nelimitati. Si daca nu ne umplem din cand in cand rucsacul, cum sa tot pornim in calatoriile noastre? Cu el gol???
Si intreb asta pentru ca … eu privesc viata ca pe o calatorie fascinanta. O calatorie … la inceput fara nici un fel de reper, pe care nu o intelegi, care vine fara sa o ceri. Dar cu un „ghid” forte bun, protector, atent, grijuliu: familia. Te lasi pe mainile ghidului si mergi pur si simplu mai departe. Un timp. Pentru ca la un moment dat … calatoria asta incepe sa iti placa. Si parca vrei sa o iei singur pe cai neumblate, interzise sau care tie iti plac mai mult … doar ca acum ghidul nu mai este atat de bun pentru ca te limiteaza si te constrange … si tu trebuie sa iti cenzurezi pornirile. Asa ca incepi si te lupti, te revolti in mintea ta (uneori chiar si in plan fizic!), te „dezici” de ghid sau chiar iti asumi sa o iei singur pe calea ta. Ca iti iese sau nu pana la capat … depinde de fiecare in parte. Nu exista „retete universale” care sa-ti spuna ce sa faci ca sa iti iasa. Si … pana la urma … ce sa-ti iasa??? Despre ce vorbim aici? Este o calatorie. Singurul „pericol” ar fi sa te ratacesti definitiv si sa nu mai gasesti niciodata drumul catre ceea ce iti doresti. Sau, poate, sa te lasi convins de cineva catre o carare gresita. Sau, poate, sa te ranesti … sau mai-stiu-eu-ce grozavii.
Calatoria, in sine, este, oricum, fascinanta. Este explorare si descoperire. Si este una oarecum ciudata. Pentru ca intai este o descoperire a exteriorului si abia apoi a interiorului.
Incepi sa cunosti lucrurile, oamenii … adica lumea din jurul tau. O cunosti intai prin intermediul celorlalti (ghidul de care spuneam, la care se mai adauga pe parcurs si alti ghizi: educatori, profesori, prieteni etc.). Ei iti spun ce cred ei despre lumea din afara ta. Tu preiei pentru o perioada ceea ce spun ei. Si abia cand tu insuti incepi sa o intelegi … „remodelezi” ceea ce preluasei de la ghizi.
Dar mai este si „lumea din tine”, adica acea calatorie in interiorul tau. Iar aceasta … este chiar cea mai fascinanta. Pentru ca tu esti atat de minunat, incat nu are cum sa fie altfel. Si, in plus, ai atat de multe de descoperit … incat devine o calatorie care nu se termina niciodata. Si cu cat descoperi mai multe, cu atat esti mai fascinat. Sau, uneori, poti fi si dezamagit. Dar stii ce? Este doar o reactie de suprafata. Adica, o constatare de suprafata. Chiar daca intr-adevar descoperi ceva care nu iti place … asta nu este de neschimbat! Doar ca, inainte de toate, trebuie acceptat. Cum? Pai … privind realitatea in fata. De exemplu, pur si simplu iti spui: „Nu imi place la mine faptul ca mi-e frica de inaltime”. Apoi te intrebi: „De ce nu imi place asta la mine?” … „Pentru ca ma simt neputincios atunci cand sunt in situatia respectiva”… „Asa si? Ce daca?” … „Pai nu imi place sa ma simt neputincios!” … „De ce?” … „Pentru ca sunt slab, nu ma pot comporta asa cum vreau!” … „Asa, si?” … „Pai, ma simt conditionat.” … „Si ce inseamna asta?”… „Ca nu sunt liber sa fac ce vreau.” … Ei, iata cum am descoperit una dintre nevoile si valorile de baza ale noastre.
Nu stiu cati dintre voi v-ati recunoscut in exemplul dat foarte pe scurt mai sus. Si nici nu stiu daca concluzia prezentata este asemenea cu ceea ce puteti identifica la voi insiva. Poate fi cu totul altceva … poate ca frica de inaltime este in legatura cu nevoia de siguranta sau poate cu o alta nevoie … nu stiu … Dar nu asta este ideea acum. Ceea ce vreau sa subliniez este modul in care poti calatori autentic in tine insuti. Asa poti calatori: cautand din aproape in aproape. Cu minim 5 intrebari „de ce?”. Sau, daca nu va place „de ce”-ul, il puteti inlocui, cum am facut si eu, cu „asa, si?”. Ideea este sa o faceti. De minim 5 ori. Pana cand ajungeti la o valoare autentica. Cum descoperiti daca este o valoare? Ei, aici este ceva mai complicat. Dar puteti sa va faceti o lista cu „valori”.
Revenind la fraza de inceput a articolului … spuneam ca suntem energie si ca suntem nelimitati. Calatoria aceasta fascinanta prin viata, prin lume, prin noi … trebuie facuta cu rucsacul plin. Iar acest rucsac plin inseamna atat de multe! Inseamna zambet, iubire, cantec, dans, bucurie, apreciere, recunostinta, daruire, poezie, natura, copii, liniste, lumina, tandrete, emotie … si cate si mai cate!!! Opreste-te din cand in cand si umple-ti rucsacul. Nu te grabi. Stiu ca totul in jurul nostru se intampla cu o viteza innebunitoare si ca avem cu totii atatea de facut, dar nu putem sa tot dam … pentru ca nu suntem chiar nelimitati. Ca minunatie, poate ca suntem … infiniti. Dar, chiar si asa, fiecare dintre noi are cel putin 4 dimensiuni: fizica, mentala, sufleteasca si spirituala. Toate acestea funtioneaza simultan si ne consuma incet-incet.
Asa ca … haideti sa ne umplem rucsacurile si sa ne continuam calatoria!!! Enjoy!!!
Un articol de Loredana Vladareanu – Career & Executive & Life Coach, Trainer, Psiholog, HR Senior Consultant
Career & Executive & Life Coach, Trainer
Personal Development & Coaching
Implica-te!