7 pași pentru a învăţa noi căi de apărare în faţa agresorilor (fizici sau emoţionali)

Un articol de Lucia Popescu – mai-bine.ro

Acest articol este desprece poate face fiecare dintre noi într-o situaţie în care este agresat. Acest articol nu este despre apatia şi lipsa de reacţie a locuitorilor marilor oraşe şi nici despre obiceiurile şi cultura românească deşi va face referire la acestea, nu este despre efectul de obsevator (by-stander effect) şi difuzia responsabilităţii în mijlocul mulţimii deşi le va aduce în discuţie. Acest articol nu este despre a explica din dorinţa de a scuza/acuza ci este despre a găsi soluţii şi resurse pentru fiecare dintre noi.

Acest articol este despre puterea pe care o are fiecare dintre noi de a se auto-educa pentru propria protecţie împotriva agresiunilor, de orice natură ar fi ele.

1. Cum s-a putut întâmpla? ne întrebăm mulţi.

Cum s-a putut întâmpla ca atâţia oameni pe lângă care au trecut în plină zi să nu reacţioneze? Foarte pe scurt, putem identifica cel puţin 3 răspunsuri – unul se referă în primul rând la nevoia de a ne apăra propria piele care ne aduce în conştient frica de a nu păţi la fel dacă intervenim (vânzătorii din magazine cunosc foarte bine acest răspuns pe care îl au când sunt spectatorii furturilor petrecute sub ochii lor și nu comunică nimic victimei). Al 2-lea este răspunsul care se referă la ‘efectul de observator’ (by-stander effect) sau ‘difuzia de responsabilitate’, fenomen psiho-social denumit astfel şi studiat de specialişti după ce în 1964 au fost şocaţi de uciderea unei tinere de 29 de ani în New York în timp ce oamenii din jur care ar fi putut să audă/vadă nu au reacţionat, în căutarea unei explicaţii care să completeze populara afirmaţie cum că locuitorii marilor oraşe nu mai reacţionează, sunt apatici şi înstrăinaţi.

Al 3-lea răspuns vizează aspectul cultural cu multele lui faţete – care ţin de atitudinea unui popor în faţa pericolului de-a lungul secolelor (ce-am învăţat noi de la Mioriţa şi Meşterul Manole despre asta?), de micşorarea până la dispariţie a unei valori precum omenia (cu mass-media care oferă agresori şi ne-educaţi ca modele ale societăţii) precum şi de o normă mai mult sau mai puţin scrisă care se referă la măsura în care oamenii din jur vor interveni (sau mai degrabă nu) atunci când văd un bărbat agresându-şi partenera/soţia sau când agresiunea se petrece între membrii familiei.

2. Cum s-a putut întâmpla ca o victimă agresată în mijlocul zilei, în mijlocul oamenilor, să nu aibă reacţia la care ne aşteptăm noi, cei care probabil nu am trecut printr-un astfel de eveniment?

Citeşte continuarea articolului accesând:

http://mai-bine.ro/blog/files/aparare-agresor-solutii-by-stander-effect-cultura.html